Life’s about ….

I don’t know what’s right and what’s real anymore
I don’t know how I’m meant to feel anymore
When do you think it will all become clear?
‘Cuz I’m being taken over by The Fear

Do ya?

Dacă citeşti asta, înseamnă că eu chiar mi-am făcut curaj şi ţi-am trimis-o.Deci, bravo mie.

Nu mă ştii foarte bine, dar tu m-ai ambalat,

iar eu am tendinţa de a mă plânge despre cât de greu e scrisul pentru mine.

Dar asta…asta e cel mai greu lucru pe care a trebuit vreodată să-l aştern pe hârtie.

Nu e nici o modalitate uşoară de a spune asta, trebuie s-o spun direct.

Am întâlnit pe cineva. A fost un accident.

Nu căutam asta. Nu ieşisem la agăţat.

A fost furtuna perfectă. Ea a spus ceva, eu am răspuns.

Apoi, tot ce ştiu e că vroiam să-mi petrec restul vieţii în conversaţia aia.

Iar acum am sentimentul ăsta puternic că ea ar putea fi aleasa.

E complet nebună…într-un fel ce mă face să zâmbesc, uneori tâmp.

E nevoie de multă întreţinere.

Ea eşti tu, Karen.

Astea sunt veştile bune.

Cele proaste sunt că nu ştiu cum să fiu cu tine în momentul ăsta.

Şi asta mă sperie de moarte.

Pentru că dacă nu sunt cu tine acum, am senzaţia că ne vom pierde în lumea.

E o lume mare şi plină de suişuri şi coborâşuri,

iar oamenii ştiu foarte bine să închidă ochii şi să piardă momentul…   momentul care putea schimba totul.

Nu ştiu ce se petrece cu noi,   şi nu ştiu de ce ar trebui să-ţi pierzi încrederea pentru unul ca mine…

dar, la dracu, parfumul tău mereu îmi aminteşte de casă.

Şi faci şi o cafea excelentă.

Trebuie să se pună şi asta, nu?

Sună-mă.

Al tău, dar nu prea fidel,

Hank Moody.

Da, am ramas vrajita cand am auzit aceasta declaratie. Se prea poate sa stii episodul… Ei s-au cunoscut cand erau in alte relatii, au facut sex, ea a ramas insarcinata, si au ramas impreuna vreo 12 ani. Ea e iubirea vietii lui. Imi place la el ca el crede in asta cu tot sufletul. Ca el simte asta din toata inima. Cu toate ca nu stie sa o arate.

Pentru ca, eu cand am venit in Bucuresti, nu eram asa. Imi pasa. Ma atasam mai repede de oameni, si plangeam mult mai mult.

Cred ca pur si simplu, de cand sunt in Bucuresti imi caut furtuna mea…

E ca si cum ai spune „Cred ca sufletul pereche exista”. Si EXISTA. Eu cred in el.

Deci da, imi caut sufletul pereche.

Si nu, nu e un anunt la matrimoniale.:P

Pana mai acum cateva momente, eram goala in pat, cu laptopul in brate, cu un pahar de vin rosu in stanga.

Toata viata am fost o semivisatoare-semirealista-semisentimentala .

Adica … stiu ca mi-am dorit, sau ca …imi doresc de mult timp pe cineva care sa fie constient de ceea ce sunt eu. Sa stie cum sa ma faca sa il doresc sa fie langa mine. Sa stie cum sa ma mangaie cat sa nu ma sufoce, si sa ma certe fara sa ma alunge.

Intr-o zi o sa iti povestesc TOTUL.

Si sper sa vrei sa ma asculti.

Some sort of declaration…

1. daca vrei poti sa vii si tu, nu ma deranjezi.  [nu l-am deranjat]
2. Some other time daca nu vrei sa-ti schimbi programul [mi-am schimbat programul ]
3. Deci nu pot sa cred ca te-ai apucat sa faci sageti [am facut sageti ]
4. tu, d-soara perfectionista care face totul, de la sex oral la aripioare si cafea, perfect sa faci o asemenea greseala? [ interpreta ceva]
5. Si sincer, you need a blacklist on that phone [ no blacklist for me , thank you!]
6. morala fiind sa nu uiti sa te love, si nu numai in dush ) [first time, when he made me feel like a complete idiot. mi-am dat drumul la gura apoi]
7. Daca vrei sa mai stam de vorba ne vedem in weekend si discutam. [and so it began..]
8. Sunt un porc ordinar [imi place cand  recunoaste]
9. Imi fac planuri pentru tonight sau am deja? [aveam ... emotii?]
10. Ma bucur ca te-am sarutat [m-a sarutat]
11. Ok, tocmai ce mi-a zburat gandul la tind bandu-ti cafeaua goala in pat…excitanta imagine [ si eu ziceam la fel]
12. 1. Stiu
    2. Stiu
    3. Stiu
    4. Ok. Da’ doar cafea?
    5. STIU!!! )
    6. Sa-ti fie rusine! X-(
    7. Hell yeah [funneh]
13. Dar vai, sa bricheta de cocalar mi-am luat last night. [ era de la mine din cartier]
14. Cand vorbesc cu tine, cand bem cafeaua impreuna (ok, eu beau cafea si tu un cacat de nestea, da’ na…) am un sentiment ciudat de familiaritate [ probabil unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-a spus. Bine, scris ]
15. Zici ca suntem doua pizde proaste sa mor io ))) [el si colegul lui de apartament =)) ]
16. repet, suntem niste pizde nehotarate ) [ too sweeet]
17. Dar uneori ii admir pentru devotament and the like, sincer. Uneori cred ca totusi viata lor e mult mai simpla. Actually chiar e. Poate chiar se iubesc si chiar le e bine. Nu vad nimic rau in asta. Daca e asa chiar sunt norocosi. [imi place cum gandeste ]
18. bah, nu stiu ce fel de persoane cunosti tu, de iti ceri scuze tot timpul, da’ sa stii ca io nu sunt idiot si fata de mine nu tre sa iti ceri scuze tot timpul…..Da, sa-ti ceri scuze daca atunci cand te uric pe mine imi dai un genunchi in.. ahem. [ =)) ]
19. Glumesc mult. Iau totul la misto de multe ori. [SA TE FUT]
20. Iar acum “ele” esti TU. [It just made me feel important ]
21. Sunt foarte fucked up. Sunt trist. Iti explic. Gata, in 10 min plec.  [ cand e suparat nu vorbeste foarte mult. Era Sad]
22. Uuuu, super pizda in metrou!!! MKam balit tot!!! :-o:-o [we're open minded. OK, sunt geloasa]
23. Nu pot sa-mi iau gandul de la cum iti plimbai mainile prin parul meu… [ si eu nu puteam sa nu ma gandesc la parul lui, si la el, si la buzele lui]
24. Btw, nu stiu tu dar de data asta (si) eu am ramas cu parfumul tau. Pe palme. Mi le miroseam in taxi. [ :X]
25. And I was speechless. Literally speechless. And you should know by now that’s not an easy thing to do. Leaving me speechless that is. [I am speachless]
26. Ia uite bre, tocmai mi-a venit un mail de la tine. funneh thing [it's about timing]
27. acum nu vroiam sa spun ceva anume, vroiam doar sa ai ceva de citit cand ajungi la birou Ceva de la mine. [ chiar mi-a ghicit dorinta in ziua aia]
28. Bai, in afara de faptul ca de ieri numerotezi mailurile chiar n-am idee [damn it]
29. In seara asta nu stiu de ce am chemat-o. Pur si simplu nu stiu.
    Am facut un mare cacat, si fata de ea si fata de tine.
    Te rog sa ma ierti pentru seara asta. [ l-am iertat pentru ca a chemat-o pe prietena lui la intalnirea noastra ]
30. Nu. Lasa-ma. [l-am lasat]
31. Iarta-ma pentru ultimele mailuri. Nu are legatura cu tine. [it did. sort of.]
32. Niciodata, dar niciodata, nu ma face sa-mi para rau ca am fost sincer. [ niciodata]
33. Nu ma lasa asa, te rog. Zi-mi orice. Sa plec, sa stau, sa tac, sa mor. Orice. Dau refresh la pagina asta intruna. [incepusem sa simt...diverse]
34. Stii… imi e frica. Imi e frica sa nu te ranesc. Chiar imi e. [ si mie imi e. dar sunt curajoasa]
35. Am o pofta nebuna sa mi-o trag cu tine…. [inca nu am facut sex]
36. Imi pare rau ca nu stiu cand sa-ti spun ca ne putem vedea.
    Dar lasa, ca e mai bine asa ca apoi te inveti sa ma vezi in fiecare zi…sau ma invatz eu sa te vad in fiecare zi?! Hmm.. Mi-ar fi placut sa ne vedem acum, cand esti upset. Nu-mi place sa stiu ca esti si suparata si singura. [Eram suparata si singura si imi era dor de el ]
37. Imi este foarte pofta de fragi, inca de aseara. Imi sta gandul numai la fragi pe tine ok, am reusit sa ma excit singur, again. I should go and jerk off i guess… [he's so funny]
38. Sunt o persoana foarte fucked up, stiu. Dar imi e dor de tine. Chiar imi e. [chiar e o persoana fucked up sometimes ]
    
39. Aseara am adormit cu tine-n gand ba! Stiu, sunt un nesimtit ca nu am dat nici un semn, un mesaj, un telefon ceva….Nu eram suparat pe tine, nu eram indecis. Eram doar suparat ca nu puteam sa fiu cu tine in clipa aia, pentru ca imi era foarte dor de tine.Nu stiu daca merit, asa cum zici tu, dar stiu ca pur si simplu imi este dor de tine si vreau sa fac ceva, orice, sa te vad, sa te sarut.Te rog sa ma ierti sa ieri am fost ‘mort’. Dar aproape toata ziua am fost cu S. dupa mine…si n-am putut sa fac nimic, pur si simplu am fost calmi toata ziua.  Ma macina psihic.                                                               Ieri imi beam cafeaua cand mi-ai trimis mesajul despre breloc. M-am simtit foarte aproape de tine atunci. Vreau sa te vad. Imi e dor de tine. Foarte.Te rog sa ma ierti ca sunt asa, ca e totul asa de complicat acum. Sper sa poti sa ma intelegi. [ era TOT ce aveam nevoie sa citesc. sa scrie. sa simta]
40. Si da, am vazut ca erai vrajita. Si era un sentiment dulce.[uneori raman blocata, si ma uit ca proasta la ochii lui. Sunt superbi ]
41. Nu sunt fucked up. Sunt mort dupa tine, atata tot. [ si io-s  la fel de moarta dupa el!! ]
42. Te sarut!

Weeks

Weeks.

Am ales acest titlu, pentru ca de mult timp nu am mai trait, nu am mai simtit ca traiesc atat de intens si totusi uneori atat de lent totul.
De cateva saptamani, nu as putea sa spun ca … zilele mele au avut un anumit format.
De ceva timp tot ce se intampla in viata mea, nu are format.
Mai totul e blank si asteapta sa fie formatat.
Pentru unele lucruri, am deja o formatare prestabilita. Dar sunt anumite lucruri care mi se intampla atat de brusc, incat atunci cand ma dezmeticesc imi doresc …mai mult pentru mine, ca acele lucruri sa fie formatate. Sa fie clasificate.
Sunt din fire o persoana foarte nehotarata. Azi imi place inghetata, maine parca ma dau in vant mai tare dupa ciocolata, poimarti mi se pare ca-s mai slaba, si imi iau o fusta, care miercuri parca nu ma mai incape.
Nu sunt omul care sa isi faca planuri, dar STIU ca ar cam trebui sa imi fac unele.
Planurile sunt uneori necesare. Dar nu stiu sa imi fac planuri.
Nu stiu sa ma tin de ele.
Singura chestie constanta de vre-un an de zile, e amarata aia de lucrare de licenta pe care ma tot chinui sa o scriu. Atat.
in rest?…hmm…
Oameni care trec prin viata mea, se balacesc cu sperantele mele, si apoi se scutura de parca as fi fost o ploaie de vara.
Sau…eu fac asta?…
Cred ca de ceva timp am inceput sa fac si eu asta.
De frica.
De frica ca nu cumva eu sa fiu din nou scuturata.
Atat stiu doar ca …mi-e frica.
Ba nu. Mai stiu un lucru.
Ca vreau sa ma invete cineva, cum sa nu imi mai fie frica!

This is the IT…

Breaking news.
Voi avea un sfarsit de saptamana de cacao. Da, stiu m-am plans destul. Oricum nimeni nu citeste ce scriu aici…eniuei.
Sa povestesc.
Sunt secretara. Fac munca de secretara. Fac asta de ceva timp, asadar si prin urmare sunt obisnuita sa fac asta, am niste proceduri pe care le urmez, chit ca invat lucruri noi(cam greu, ca dupa o luna deja stii cam tot) ideea e ca…nu pot sa fac acelasi lucru diferit, de la o saptamana la alta.
Printre atributiunile mele, se numara si primirea si distribuirea corespondentei. Buuuuuuuuun. Asta inseamna ca eu verific toate plicurile care ajung la mine. Independent de vointa mea, sunt si cazuri cand anumite plicuri, nu ajung direct la mine, ci la alti colegi de-ai mei, care apoi vin si imi dau mie AWB-ul spre a il pastra, pentru a avea o dovada a existentei unui anume plic, la un anume moment.
Se intampla ca de obicei, nu ajung bani pe mana mea. Singurele valori materiale, care ajung pe mana mea, sunt CEC-uri sau BO. Nu cash. Omuletii vin cu plicurile intr-o punga, si cu banii in alta. Cu banii se duc la casierie, si cu plicurile la mine. Logic.
Eu pastrez AWB-urile. Care sunt lipite de niste plicuri (99%) goale. Oricum, le verific. Si daca plicul e gol, il arunci daca are ceva in el, scot acel ceva, si apoi arunc plicul. GOL.
Asa au ajuns niste bani la mine. Bani de care nu imi aduc aminte. Adica nu imi aduc aminte, sa fi fost la serviciu, si sa scot xxx RON dintr-un plic, pe care mai apoi sa ii fi dat casierei, care zice ca nu a primit nimic, nici de la mine nici de la nimeni.
Colegii mei, insa isi aduc aminte ca au fost sunati de mine, si ca eu i-am intrebat: ce e cu banii astia, si ce sa fac eu cu ei? de ce sunt la mine, si nu la casiera?!…

Acum, ipotetic vorbind.
Sunt doua cazuri.
1. eu sa fi vrut sa fur banii aia. bun.Daca vreau sa ii bag la mine in geanta, as mai fi batut darabana ca …Baaaaaaaaai, am gasit niste bani. Ce fac cu ei?!…caci, e logic ca daca nu erau banii mei, si ai alcuiva…cineva ar fi intrebat de ei pana la urma nu?..deci, as fi fost un hot al dracului de prost. Not my style.
2. efectiv, chiar se poate sa nu fi primit banii aia. Atunci…colegii mei viseaza telefoane de la mine?
3. se poate, ca ei toti sa fi avut dreptate, EU sa nu imi aduc aminte, si …din salariul meu de 3 cifre sa fie scazuta o suma tot de 3 cifre.
Bafta mea.
PS: in timp ce scriam acest post, am fost intrebata ce scriu asa mult…cu drag si spor. Am zis ca scriu un email. Cui?…personal.
R: nu prea ai voie….

Mai departe…

Prietenii…

1. bvulina. m-a suparat. m-a dezamagit. m-a ranit. m-a abandonat. asa m-am simtit.

 nu stiu daca stiti cum e sa simti ca in viata ta, apare o persoana, pe care la momentul respectiv o simti ca pe o boare de aer proaspat…ei, asa am simtit-o eu pe ea. Era ceva diferit de oamenii din viata mea. Nu pun problema ca as fi inceput sa tin la ei mai putin. nu…doar ca era ceva nou, si incercam sa o descopar.

Cand ne-am cunoscut initial acum…2 ani, totul s-a petrecut foarte repede. ne-am vazut, ne-am placut si am inceput sa ne iubim. si apoi a disparut. out in the blue. deodata nu am mai primit nici un telefon, nu mi-a mai raspuns la telefon, nici la mess, nici la email, nici la nimic. Nu mai era. …si probabil, inconstientul cum lucreaza el acolo, a dat-o mai la fund. si asa a mai trecut un an.

Anul acesta(adica in 2008-ca eu inca traiesc in trecut) prin iunie…a aparut iar in viata mea. La fel cum a aparut si data ttrecuta. la fel cum a disparut…from the blue. si era la fel.aceeasi boare de aer proaspat. acelasi tumult de informatii, toate incrustate sub forma de ironii, si sub forma de glume si …era exact ea. A venit in Bucuresti, ne-am vazut ..dupa un an si ceva. eram efectiv….happy. foarte. si am tinut-o asa, vreo…3 luni…ne facusem planuri, sa ne deschidem afacere, sa ne casatorim cu barbatii pe care ii iubim, sa avem familii, sa ne botezam copiii..trebuia sa imi dau seama ca …planurile astea facute asa rapid, si dintr-o data NU TIN!!!!..nu sunt sustinute de o baza sentimentala..baza care fusese pusa, si..distrusa, si iar pusa si acum distrusa definitiv.

In noiembrie…s-a dat la fund. a disparut …iar. telefoane, griji..mesaje. nimic. in decembrie ma trezesc cu email cum ca… are probleme. si ca nu vrea sa ma incarce cu problemele mele, cand si eu aveam crize pe vremea aia…

Jur ca as fi vrut sa o inteleg. As fi vrut sa pot fi capabila sa accept ca o persoana care imi spune ca ma iubeste, si ca sunt sufletul ei pereche, si ca nu s-a inteles cu nimeni cum s-a inteles cu mine, nu vrea sa apeleze la mine cand ii e greu. Ce fel de sprijin ma considera ea? unul…atat de slab?m-am simtit…nu pot sa explic cum m-am simtit…

M-am simtit…folosita sentimenta. M-am simtit supta de sentimente frumoase, si de incredere si de voiosie.

Lumea din jurul meu…s-a obisnuit sa vada fata pe care le-o arat eu in fiecare zi. Nu ma vede nimeni plangand, nu ma vede nimeni suspinand, si nimeni nu ma vede trista.

Dar am plans. Si am analizat situatia, pe toate partile…si totusi, cred ca era o portita. De sarbatori…nimic. De anul nou…nimic!!!…si…eu tot speram.

Proasta trebuie sa fi fost…si poate sunt in continuare. Pentru ca inca mai cred in oameni…pentru ca sunt capabila sa cred ca fiecare are ceva bun de oferit.

Doar ca pentru fiecare om, in care cred si nu imi ofera nimic, dar in schimb imi ia tot ce ii daruiesc…pentru urmatorii oameni, acel”al meu” se duce din ce in ce mai la fund…

2008 a fost un an GREU pentru mine.

1. am inceput noaptea dintre ani, in scandal si rupere de nori, si de muschi.

2. m-am despartit de omul langa care timp de 2 ani si ceva, visasem atatea…m-am despartit, pentru ca relatia era 95% suferinta, si 5% fericire, si …raportul nu era ok.

3. am aflat ca acel om…ma inselase cu diferite femei…colege, prietene..cunostinte de-ale mele.

4. am avut un soc, din cauza informatiilor prelucrate.. si…nu am intrat in licenta.

5. familia a aflat despre licenta

6. scandalul de dupa.

7. cautarea unui job. l-am gasit. aici merita sa pun un smiley…:)

8. diverse dezamagiri sentimentale(aici intra si povestea domnisoarei de mai sus).

9. cearta oribila cu familia, si sormea..care s-a hotarat dintr-o data sa ii zica maica mii, ca am facut poze goala..Ei vai, bine ca nu-s Sandra Romain!ps: it’s all’bout the money.

10. Sarbatori frumoase(bine macar asa) cu ai mei…si un fel de “semi”impacare cu sormea…impacare de ochii familiei, pentru ca incredere in ea, nu o sa mai am …mult timp.

11. …nu ajunge?

Acum…sincer, cu ultima nota de sarcasm care mi-a ramas in buricele degetelor…

Vreau sa cred in oameni. Dar nu mai prea pot.

Ea m-a dezamagit. La ea nu ma asteptam. Sormea m-a dezamagit…Nici la ea nu ma asteptam.

La ce sa ma mai astept??

Aveam la un mom dat, ceva interesant la status…

“Whatever you do, try not to be another brick in the wall”

eu ….initial am preluat-o gandindu-ma la …A Fi! a fi cineva diferit. pana si faptul ca esti oaia neagra din familie inseamna ca esti ALTCEVA. Esti TU. Sunt EU. (apropo, eu chiar sunt oaia neagra din familie…cred ca mai lipseste sa ma duc la mama acasa cu burtica la gura, si sa ii zic ca am ramas insarcinata cu un…barbat necunoscut, ca asta mi-s. Renegata familiei..)

toata lumea a luat-o invers. Hai sa explic.

Eu, de cand cu toate cacaturile astea din viata mea, am ridicat usor usor un ziiiid asa simpatic, in jurul meu de care nu trece nimeni. adica…un coleg de serviciu, mai are putin si imi zice”  domnisoara fara inima” cu toate ca sunt blanda ca o mielusica si …etc.

ideea e ca …mesajul transmite: orice ai face, incearca sa nu fii si tu o alta persoana care mai pune o pietricica la zidul meu.

nu stiu ce am reusit sa transmit cu asta…

Am transmis ceva?…mi-am varsat furia macar?mi-a trecut supararea??

NU

Pentru ca o sa ma vindec foarte greu. Pentru ca …pentru unii sunt atat de absurda si atat de neimportanta si atat de insignifianta, incat nici macar nu isi bat capul cu mine. Si nu ii invinovatesc…

Doar ca mie imi place sa vindec oameni…

El..

Pentru ca atunci cand se uita la mine, ii simt privirea adanc in suflet…
pentru ca atunci cand ma saruta, buzele lui sunt parca facute pentru ale mele…
pentru ca atunci cand ma atinge, nu imi vine decat sa inchid ochii si sa pun mana peste mana lui si sa il sarut…
pentru ca atunci cand ma suna, vocea lui e ca un fel de energizant pentru mine…
pentru ca atunci cand imi da de inteles ca s-a gandit la mine, inima imi tresare…
pentru ca are pielea fina…si parul negru, si ochii castanii…
pentru ca are cel mai frumos zambet…
pentru ca este atent…
pentru ca zice bancuri bune…
pentru ca degetele lui nu sunt nici lungi, nici groase, nici scurte, nici subtiri…ci perfecte…
pentru ca este sincer…
pentru ca facem dragoste ca doi nebuni…

pentru ca el… e pur si simplu el..

Pentru ca este cu alta…

My life. Part one

Am facut in seara asta o mica promisiune cuiva ca data viitoare ii voi povesti ceva secret din viata mea. Si am pus si o mica conditie. Dar, dat fiind ca persoana respectiva a indeplinit mai mult sau mai putin acea conditie, voi incepe sa povestesc  de pe acum…cate putin.

Imi e greu sa incep cu ceva anume. Inceputul e…putin cam confuz la mine.

Parintii mei, au 2 copii…respectiv pe mine si pe sora mea. E diferenta destul de mare intre noi, in jur de 11 ani, care pentru mine au contat foarte mult. Poate si pentru ea. Cat timp eu am fost mica, ea era ocupata cu mine. Eu eram principala ei grija. Daca eu faceam ceva, ea raspundea…Ea lua bataie, ea era certata, ea era pedepsita, ea era lipsita de privilegii din cauza mea. Din cauza ca eu eram aia mica. Apoi…ea a plecat la facultate. Ea avea 19 ani eu ..9…efectiv, nici nu am apucat sa o cunosc. Stiam doar din ce imi ziceau parintii si rudele ca …e frumoasa, desteapta si mereu perfecta. Si ca atunci cand o sa fiu mare eu trebuie sa fiu ca ea. De la 9 ani, toata lumea mi-a bagat in cap ca trebuie sa fiu ca sora cea mare. Efectiv…personalitatea mea, era menita a fi…neluata in considerare. Problema cu mine a fost ca eu, spre deosebire de sora mea, eram foarte rebela. Nu mi-a placut foarte mult sa nu ies din cuvantul alor mei. Nu am vrut sa intru in rand cu ceilalti copii care faceau ce ziceau mama si tata. Eram si eu acolo…o mica rebela. Apoi, criza a inceput cand am intrat la liceu. Asta pentru ca :

1.  nu era liceul la care ar fi vrut ai mei sa intru;
2. era mai slab decat liceul pe care l-a acut sormea;
3. nu aveau pe nimeni in liceul acela sa ma supravegheze(spre deosebire de celalalt unde aveam in jur de 4 profesori rude si cel putin 10 profesori pe care mama ii cunostea.)

A fost scandal mare. Ca o sa ajung rau, ca nu o sa invat, bla bla bla…Am invatat. Nu m-am rupt cu invatatul, pentru ca nu am facut din asta un scop. nu am facut din scoala un altar. Nope. Scoala e facuta ca sa treci prin ea, si efectiv sa ramai cu ceea ce iti este de folos pe viitor.  Nu mi-ar fi folosit la nimic sa pierd ore in sit invatand comentarii pe de rost, sau o multime de lectii, care mi-ar fi adus un 10 in loc de 9.

Pe langa scoala, la care nu excelam…eram un elev mediu…undeva pe la nota 7-8 ma invarteam tot timpul, eram si foarte foarte dornica de independenta. Faceam tot ce se putea sa lipsesc de acasa, sa imi iau toate prostiile, sa nu stie mama nimic din ce fac, sa nu stie cu cine umblu…ce sa mai, eram hotarata sa nu trebuiasca sa le dau alor mei raspunsuri la intrebarile lor. Eram asa de egoista, incat prin clasa a 10-a ma certasem asa rau cu mama ca ea credea ca iau droguri. Huh, si eu nici macar nu stiam sa fumez. Oricum, principalul defect era faptul ca …nu sunt la fel de buna ca sormea, la scoala, la ajutatul mamei prin casa..la cat de frumoasa eram, si la cat de mult ma indrageau oamenii.

Tin sa mentionez ca eu..spre deosebire de sormea, am atras mereu oamenii de partea mea, cu umorul meu si cu veselia mea debordanta. Eram mai tot timpul plina de buna dispozitie, si mereu vesela si usa pe sotii, iar asta m-a apropiat de oameni foarte tare. Bineinteles ca acest aspect are si minusuri. Nu ma prea lua lumea in serios, dar…eram foarte indragita. Cu toate astea, sormea era cea serioasa, cea capabila sa ia decizii, si si mai important: deciziile ei erau in proportie de 75% bune.

In clasa a 12-a m-am indragostit prima oara. Atunci s-au crizat cu totii cu adevarat. Ca sunt inconstienta, ca am bacul, ca nu stiu ce fac…si abureli din astea. Efectiv m-a durut in paispe si poate uneori nici acolo. De fapt in sufletul meu …eram deprimata, pentru ca…era prima oara cand eram indragostita, cand eram fericita, si ai mei ma frecau toata ziua la cap cu bac-ul si importanta lui. Fuck it. Sormea se maritase…acum…eu trebuia sa intru si la facultate.

Memorabila este ziua in care mi-am aflat nota de la bac. A fost GROAZNIC. Cu G mare. Au venit sa ma ia cu masina, si m-au vazut cu prietenul meu. Tata tot drumul nu m-a scos din curva, pentru ca indraznisem sa ma sarut cu prietenul meu, de fata cu colegii mei. Mama nu zicea nimic. Uneori il mai aproba pe tata, dar nici vorba de aparare. Interesant este faptul ca … era ziua in care scapasem de grija bac-ului, imi aflasem nota…si totusi, nici un cuvant de lauda, nici un bravo..nimic. Doar dezamagire. Am plans 2 zile. incontinuu. nu voiam sa il vad pe tata. nu voiam sa o vad pe mama. nu voiam sa mananc. Voiam doar sa ma lase in pace, sa intru la facultate si sa plec odata de acasa, din locul in care crescusem, de langa oamenii pe care ii iubeam, dar care imi faceau moralul praf.

Si am intrat si la facultate. Am intrat la taxa. Dezamagire. nu atat de mare, dar…tot dezamagire. Primul an a fost…ciudat…

Primul an a fost cel mai important. Mi-a schimbat viata…

Atunci mi-am cunoscut prietenii cei mai buni, atunci l-am cunoscut pe A. Atunci am avut primul serviciu, apoi primele dezamagiri.Atunci, in acel prim an.. am inceput sa sufar.

Somn usor.

Pe maine…:)

Someone’s daughter…

Sunt in asa o pana, ca nici titlu nu gasesc pentru acest post.
E tarziu. Prea tarziu, intr-o seara de luni, in care constientizez ca urmeaza marti, si ca trebuie sa ma trezesc la 7:30. Probabil maine o sa fiu ca un zombie prin birou. Dar nu suport ideea de a ma indrepta spre un pat gol, in care stiu ca ma voi foi, si ca la final voi adormi cu lacrimini in ochi, asa cum s-a intamplat aproape toata saptamana.
Azi noapte am visat o inundatie. Si apoi…multa apa limpede, clara…am visat ca mergeam pe sub apa. Cu toate ca eu nu stiu sa inot…
Sper sa fiu la fel de buna in continuare. La a ma preface ca zambetul meu, e proiectia sentimentelor mele.
Voi cei care stiti adevarul…va rog sa nu va comportati ca atare.

I hate this part right here…

…au trecut 6 zile. De 6 zile nu mai pot adormi cum o faceam inainte. Ma sucesc prin pat, nu imi gasesc locul, nu pot inchide ochii, si chiar daca ii inchid nu fac altceva decat sa ma gandesc la familia mea. Sau la ceea ce s-ar presupune ca este familia mea. Inca nu m-am obisnuit cu gandul ca M. mi-a facut asa ceva.

Miercuri m-a sunat, de vreo 3 ori pe fixul de la munca, probabil ca sa ma verifice daca eu chiar lucrez unde i-am spus ca lucrez, sau daca sunt la bordel…Ironie nu? Cand am vorbit cu ea, mi-a spus ca mama mi-a pus bani pentru ultima oara pe card, si ca nu vor sa ma mai vada, ca nu vor sa  mai vorbeasca cu mine, ca nu imi mai raspund la telefon pana nu ma duc acasa sa vorbesc cu ei. Sa le cer iertare…Pentru ce?!…pentru ca sunt eu?!…pentru ca Eu nu sunt cum vor Ei sa fiu?!?!

Ce sa le spun?!Ca am gresit? Ca ceea ce ei considera a fi gresit, si imoral mie mi se pare a fi corect?! Sa ii mint ca adevarul meu de fapt e minciuna, si sa le spun doar ceea ce ei vor sa auda?!

La dracu’ NU! Refuz sa fac asta…Refuz sa cred ca s-a ajuns atat de departe, incat sunt pusa sa aleg intre a fi ceea ce sunt eu, si ceea ce vrea familia mea sa fiu!

M. mi-a zis ca ar prefera sa creada ca ma droghez, ca sunt alcoolica, ca am fost convinsa sa fac asta, decat sa creada ca am facut-o cu buna stiinta. Si de bunavoie. Ce am facut atat de rau?! 3 poze?! sex?!O petrecere???!!Jesus…

Sambata dimineata m-a sunat. culmea perversitatii…Discutia a fost ceva de genul:” Cand vii pe la mine?ca saptamana viitoare e ziua ta, si sa vii sa iti dau cadoul [.....] i-ai sunat pe mama si pe tata?!..”

Raspunsul meu a fost:” In conditiile in care tu, stii anumite lucruri despre mine, si te-ai hotarat sa le spui parintilor nostri , constienta fiind ca imi faci mie un rau si nu numai mie ci si lor, doar din cauza banilor..nu din falsul si presupusul motiv ca asa imi vine mintea la cap, atunci te anunt ca nu am de gand sa trec pe la tine prea curand. Si nu, nu i-am sunat pe mama si pe tata. Nu mi-ai zis tu ca nu vor sa auda de mine? ca nu o sa imi raspunda la telefon?!?!?!..”

M.:- tu trebuie sa incerci!. WTF??!?!?!?!

Vedeti voi, problema sta in felul urmator:m-au facut, m-au crescut, mi-au dat casa, masa, bani, dar in nici un caz nu voi face din viata mea, si din faptele mele, vre-un sacrificiu la adresa altarului pe care ei l-au construit cu impresia, ca acest altar constituie fata unei familii.

Daca de acum incolo, va trebui sa ma holbez in fiecare seara la tavan, stergandu-mi lacrimile pe furis, intrebandu-ma: “oare azi ma suna?!”, atunci asa sa fie. Pentru ca de data asta nu mai cedez. Pentru ca vreau, sa ma cunoasca asa cum sunt. Asa cum nu au vrut sa ma vada niciodata. Rebela, cu restante, cu gura mare, orgolioasa, rece, mereu pusa pe glume, dar acum….atat de goala in interior.

E 1 decembrie 2008. E 3 noaptea, si stau la birou si scriu asta pe o hartie. Pentru ca nu pot sa dorm…Corpul imi este obosit. Ochii mi se inchid, dar de fiecare data cand inchid ochii ii vad pe ei. Mi-i imaginez si stiu ce cred despre mine. Se gandesc ce copil rau au. Gandurile astea dor…As vrea ca macar lacrimile sa imi aduca o solutie.

Dar din pacate, de data aceasta … solutia nu e la mine.